Azi a fost ingropat Nanul meu. Am incercat sa plang insa nu am reusit. De ce? Pentru ca eu sunt Dani Tadamn, cea ce nu se supune societatii, cea care nu face ce fac toti. Nu am plans deoarece, stii, asta e asa o fatarnicie uriasa, fata de un om mort. Unii au inceput sa boceasca acolo si sa-l jeleasca desi nu-l cunosc deloc, l-au vazut de doar cateva ori in toata viata lor.
"Nanu era un om exceptional. Isi iubea copii (Oxana si Sergiu, despre ei voi vorbi mai apoi) la nebunie, desi era sever cu ei. Avea un zambet rar, dar sincer pe cat de sincer e posibil, dar totodata trist si insangerat. Cat am trait la el, am reusit sa cunosc neamurile lui, inclusiv pe Mama lui care inca si acum traieste, indiferent de varsta sa inaintata.
Tin minte cum in fiecare miercuri si vineri aducea lapte, laptele meu preferat. Eu niciodata nu voi uita fericirea mea, fericirea unui copil de 5 ani cu alergi la lapte, cand aveam voie sa beau doua pahare de lapte, unu vineri si unu miercuri. Nu va puteti imagina ce trista era Dani, cand Nanul sau nu aducea laptica, ci aducea chefir...ahhh era ceva groaznic."
Stiti, moartea e o etapa necesara in viata oricarui om, familia lui a trecut prin ea. Pot sa zic clar un singur lucru despre moarte:"aparenta ei e dureroasa, insa odata ce ea a impuns cu acul sau persoana respectiva, persoana otravita cu virusul mortii, se simte imediat usurata, imediat apare o euforie."
"Nanu era un om exceptional. Isi iubea copii (Oxana si Sergiu, despre ei voi vorbi mai apoi) la nebunie, desi era sever cu ei. Avea un zambet rar, dar sincer pe cat de sincer e posibil, dar totodata trist si insangerat. Cat am trait la el, am reusit sa cunosc neamurile lui, inclusiv pe Mama lui care inca si acum traieste, indiferent de varsta sa inaintata.
Tin minte cum in fiecare miercuri si vineri aducea lapte, laptele meu preferat. Eu niciodata nu voi uita fericirea mea, fericirea unui copil de 5 ani cu alergi la lapte, cand aveam voie sa beau doua pahare de lapte, unu vineri si unu miercuri. Nu va puteti imagina ce trista era Dani, cand Nanul sau nu aducea laptica, ci aducea chefir...ahhh era ceva groaznic."
Stiti, moartea e o etapa necesara in viata oricarui om, familia lui a trecut prin ea. Pot sa zic clar un singur lucru despre moarte:"aparenta ei e dureroasa, insa odata ce ea a impuns cu acul sau persoana respectiva, persoana otravita cu virusul mortii, se simte imediat usurata, imediat apare o euforie."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu