Viaţa paralelă

  Vieţile paralele în timpul real sunt specifice categoriei mele preferate de oameni. În general eu împart oamenii in următoarele categorii:" fatalişti", "mereu îndrăgostiţi", "monotoni"i. Eu fac parte din "fatalişti", noi suntem cei mai deocheaţi. Diferenţa dintre "mereu îndrăgostiţi" şi "monotoni" în general e una foarte mică. Categoria mea preferată bineînţeles sunt "mereu îndrăgostiţii", ei mereu se dedică, mereu idealizează, asta e dulce. Anume aceşti oameni au proprietatea de a visa, iar orice vis duce spre o lume paralelă, o lume inventată.
   Recunosc că şi eu am unele trăsături a celor "mereu îndrăgostiţi". Visele, în special crearea intenţionată a vieţilor paralele, servesc drept loc de inspiraţie, întrucât, îmi construiesc o nouă poveste în care încep să cred, să cred pe cât de mult posibil, ca într-un sfârşit, suferinţa trăită în acea lume, să mă ajute să scriu mai emoţionant gândurile pe hârtie.
   Oamenii iubesc să citească despre suferinţele seminilor săi. Asta le aduce o mică speranţă că cineva trăieşte mai rău ca dânşii astfel, ei nu sunt rataţi, in acea măsură în care credeau.
  Oamenii iubesc să sufere, chiar şi verbul a suferi e dulce, suferinţa prin sine subînţelege un păcat, întrucât noi suferim pentru a ne răsplăti păcatele. Iar oamenii adoră să facă păcate, să le facă conştient.